Imprimati articolul

Întâmpinarea Domnului

Legea iudaică spunea că întâii născuţi de parte bărbătească să fie oferiţi lui Dumnezeu şi apoi răscumpăraţi cu 5 sicli (bani din acea perioadă), iar femeile nu au voie să se apropie de cele sfinte timp de 40 de zile după ce au născut, la urmă trebuind să meargă la Templu şi să aducă jertfă. Pentru aceste două motive merge şi Maica Domnului la Ierusalim la sorocul cerut, 40 de zile, împlinind astfel legea poporului său, ducând jertfa smereniei şi oferind pe Hristos Tatălui celui dintru început.

Când vorbim de Întâmpinarea Domnului vorbim de întâlnirea dintre Dumnezeu (Pruncul Iisus) şi poporul evreu (al Vechiului Testament – reprezentat aici de dreptul Simeon şi de prorociţa Ana), de întâlnirea dintre Legea veche, a slovei, şi Legea cea nouă, a Duhului Sfânt. Dreptul Simeon, luminat fiind de Duhul Sfânt, vede mântuirea lumii şi îl recunoaşte pe Mântuitor:

„Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţii tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel“.

La Templu se afla şi prorociţa Ana, o văduvă de 84 de ani, fiica lui Fanuel, care văzând pe Hristos lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor de faţă, mărturisind astfel dumnezeirea Pruncului Iisus.

De altfel Dreptul Simeon, după ce binecuvântează Pruncul, proroceşte ce avea să se întâmple: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri“, iar către Maica  Domnului: „ Prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi“.

Această sărbătoare se ţinea la Ierusalim, cel puţin de la începutul secolului al V-lea, cu aceeaşi bucurie ca Paştele. O sărbătorim pe 2 februarie, iar pe cei doi sfinţi, Simeon şi Ana, pe 3 februarie.

Un bătrân înţelept

Dreptul Simeon era unul dintre înţelepţii care au tradus Septuaginta, cu aproape 300 de ani mai înainte, în timpul regelui Ptolomeu al II-lea al Egiptului. Când a ajuns la cuvintele lui Isaiia prorocul: „Iată fecioara în pântece va zămisli şi va naşte fiu“, s-a îndoit, zicând că nu este cu putinţă că o fecioară să poată naşte şi, luând cuţitul, a voit să radă cuvintele acelea.

Dar îngerul Domnului i s-a arătat şi i-a ţinut mâna, zicând: „Nu fi necredincios faţă de cele scrise şi a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea până ce nu vei vedea pe Cel ce se va naşte din Curata Fecioară, Hristos Domnul“.

Septuaginta

După moartea lui Alexandru cel Mare (iunie 323 î.H. la Babilon), imperiul euro-asiatic pe care îl crease este împărţit de către generalii săi în regate helenistice.

Egiptul elenistic se va ridica în perioada celui de al doilea rege al dinastiei Lagizilor, Ptolemeu al II-lea Philadelphos (308-246 i.H.) la rangul de mare putere a lumii mediteraneene, nu atât prin forţă cât mai ales prin cultură şi comerţ. Farul din Alexandria, Museionul, renumita Bibliotecă, transformă Alexandria într-un veritabil centru cultural-ştiinţific al lumii elenistice.

Fiind un mare iubitor de cultură, îi cere Marelui Preot al iudeilor din Egipt, Eleazar, să-i pună la dispoziţie 70 de bătrâni, câte 6 din fiecare 12 triburi ale lui Israel. Sunt aleşi, chiar de la Templu, aceia care, pe lângă educaţia strămoşească, mai primiseră şi pe cea de factură elenistică.

Numele de Septuaginta vine tocmai de la faptul că a fost tradusă de cei şaptezeci de înţelepţi.
În mod oficial, în 72 de zile la Alexandria s-au tradus primele cinci cărţi ale lui Moise sau Pentateuhul, opera fiind continuată ulterior în diverse alte locuri.
Evreii s-au folosit cu încredere de această traducere până la apariţia creştinismului. În secolul I d.Hr., rabinii stabilesc canonul Bibliei ebraice, realizând traduceri care diferă sensibil de versiunea Septuagintei.

Spre deosebire de Biserica ortodoxă, în Apus sunt preferate traducerile latine, dar se pare tot după originalul grecesc.

Prima traducere în limba română a Septuagintei s-a făcut în anul 1688, la îndemnul şi pe cheltuiala domnitorului Şerban Cantacuzino. Biblia s-a mai numit şi Biblia lui Şerban sau Biblia de la Bucureşti.

I.P.S. Bartolomeo Anania, Arhiepiscop al Vadului Clujului şi Feleacului, a tradus destul de recent Septuaginta, foarte aproape de originalul grecesc, cu explicaţiile teologico-ştiinţifice de rigoare.

O traducere laică a Septuagintei a apărut de curând, la iniţiativa Fundaţiei Anonimul, sub coordonarea pr. Ioan-Florin Florescu.

Adrian NEDELCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 3, 1-15 FEBRUARIE 2008

֩ Comentarii