Imprimati articolul

Agricultura României până în 2013

Potenţialul însemnat al agriculturii româneşti, precum şi creşterea preţurilor la produsele agricole pe plan internaţional ar putea menţine ridicat interesul investitorilor străini asupra acestui sector. Aceasta este una dintre concluziile analiştilor economici cu preocupări în domeniul agriculturii. Ei susţin că România are cel mai mare nivel de utilizare a lucrătorilor familiali neremuneraţi în agricultura din UE- 27. De asemenea, ratele scăzute de investiţii au crescut vulnerabilitatea agriculturii româneşti în faţa condiţiilor meteorologice şi au indus acestui sector un comportament foarte volatil.

Factorii restrictivi

• Structura foarte fragmentată a suprafeţei agricole reprezintă un obstacol în atragerea de noi investiţii, afectând în acelaşi timp productivitatea muncii.

• Zona rurală este caracterizată de existenţa unei pături considerabile de populaţie vulnerabilă din punct de vedere economic şi social ce întâmpină dificultăţi în îndeplinirea noului set de cerinţe europene complexe din domeniul agriculturii.

• Finanţarea externă este crucială pentru agricultură deoarece sprijinul guvernamental va fi modest în următorii ani, în paralel cu o creştere a presiunilor exercitate asupra cheltuielilor bugetare cu o componentă socială importantă. Băncile s-au orientat cu precădere către clienţii mari şi într-o măsură mult mai redusă asupra celor mici care ar trebui să fie principalii beneficiari ai programelor naţionale. Această abordare este strâns legată de nivelul de disponibilitate în ceea ce priveşte asumarea riscurilor.

• Criza financiară internaţională nu reprezintă o veste prea bună pentru sectorul agricol intern.

Factorii favorizanţi

• Preţurile în creştere reprezintă o oportunitate pentru ţările cu sectoare agricole puternice.

Preţurile au crescut semnificativ pe pieţele internaţionale în ultimii ani ca urmare a unor evoluţii specifice: majorarea cererii pentru alimente în urma creşterii numărului de locuitori şi a nivelului de trai în Asia. În primul rând, este vorba de majorarea cererii pentru combustibilii bio în special în SUA şi Uniunea Europeană. În al doilea rând, condiţiile climatice severe care în mod ciclic reduc drastic producţia agricolă în multe ţări. Schimbările structurale profunde la nivelul economiei globale, inclusiv creşterile economice accelerate ale Chinei şi Indiei s-au reflectat fidel în evoluţiile mărfurilor pe burse – alimente, energie, metale. Preţul internaţional al grâului a avansat cu aproape 200% între 2001 şi 2008. Trendul ascendent ar putea continua în anii următori, deşi cu un ritm mai modest, deoarece oferta din agricultură se ajustează mai lent în raport cu evoluţia cererii.

Potenţial ridicat, performanţe modeste

România are o poziţie privilegiată din punctul de vedere al resurselor agricole.
Terenul arabil reprezintă 39,5% din suprafaţa totală a teritoriului şi numai alte cinci state din lume au o poziţie mai confortabilă decât cea a României din acest punct de vedere. Sectorul agricol autohton este privit în mod frecvent drept un principal beneficiar al aderării României la Uniunea Europeană. Oportunităţile reies din fondurile europene importante care pot fi atrase în cadrul Politicii Agricole Comune – aproximativ 7,5 miliarde euro în perioada 2007-2013.

Dincolo de fondurile europene, oportunităţile la nivel local pot apărea şi din aplicarea unui cadru de reglementare mai stabil şi mai predictibil ca urmare a implementării Politicii Agricole Comune, cu efecte pozitive în ceea ce priveşte stabilizarea preţurilor. Valorificarea deplină a avantajelor integrării României în Uniunea Europeană ar putea deschide noi oportunităţi pentru fermierii români ce vor putea aproviziona o piaţă cu o populaţie ce depăşeşte 80 milioane de locuitori.

Teoretic, România poate deveni a treia putere agricolă a Europei după Franţa şi Germania în condiţiile unei absorbţii bune a fondurilor europene până în 2013, a unor investiţii străine directe semnificative şi a unui anumit sprijin guvernamental.

Agricultura durabilă – o simplă ademenire

Ponderea agriculturii în valoarea adăugată brută este semnificativă în România (7,5%) în comparaţie cu media UE-27 de 1,9%, o situaţie similară fiind întâlnită în Bulgaria, Lituania şi Polonia.

Fluctuaţiile mari de la un an la altul ale producţiei agricole au devenit cronice şi, cu toate că ponderea sectorului în valoarea adăugată brută totală a scăzut constant de la 24% în 1994 la mai puţin de 8% în 2007, evoluţia poate fi atribuită mai curând vremii nefavorabile decât câştigurilor de productivitate.

Investiţiile modeste din trecut, precum şi interesul redus al străinilor pentru acest sector – cumpărările de pământ au avut şi o componentă speculativă mai importantă – au determinat menţinerea productivităţii la un nivel foarte scăzut. Lucrurile se pare că sunt în schimbare.

Preţul terenului agricol a crescut de 5 ori în ultimii 5 ani până la nivelul de 1.000-3.500 euro/ha, dar încă se menţine de 3 până la 7 ori mai scăzut decât media europeană. Estimările din piaţa de profil indică o menţinere a tendinţei de creştere în următorii ani. Această tendinţă este determinată şi de interesul străinilor pentru piaţa funciară din România. Din păcate, oficialităţile noastre nu reflectă aceste mutaţii, iar această lipsă de informare este foarte păgubitoare pentru ţărani.

Structura neadecvată a acestui sector care este dominat de numărul mare al fermelor mici de subzistenţă, cu o orientare redusă spre cerinţele pieţei şi fără eligibilitate pentru finanţări, a determinat o rată destul de scăzută de valorificare a binecunoscutului potenţial agricol.

În timp ce politicile agricole şi instituţiile oficiale au îndeplinit în mod formal toate criteriile de aderare la Uniunea Europeană, sectorul agricol în sine nu este încă pregătit să folosească în mod eficient oportunităţile ivite şi să răspundă adecvat noilor provocări.

Loriana VLAD
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 22, 16-30 NOIEMBRIE 2008

֩ Comentarii