Imprimati articolul

Călirea grâului de toamnă

Reuşita culturii grâului de toamnă este determinată, în bună măsură, de asigurarea condiţiilor optime pentru germinarea, răsărirea uniformă a plantelor şi parcurgerea fenomenului de călire. Aceasta presupune o bună pregătire a patului germinativ şi asigurarea umidităţii optime pentru parcurgerea primelor faze de vegetaţie de către grâul de toamnă.

Elementul esenţial în realizarea fenomenului de călire îl constituie efectuarea semănatului în epoca optimă, astfel încât până la intrarea în iarnă să parcurgă 40-50 zile cu temperaturi mai mari de 5°C şi să acumuleze 450-550 grade termice pozitive. Calendaristic, această perioadă se încadrează între 1-10 octombrie în sudul ţării şi cu 5-10 zile mai devreme în jumătatea nordică.

Condiţii pentru iernare

Prin respectarea acestor condiţii, grâul intră în iarnă cu 3-5 frunze, cu 1,5-2 fraţi şi cu parcurgerea fenomenului de călire care îi asigură traversarea fără pierderi majore a perioadei de iarnă.

Desigur că au fost şi ani cu ierni uşoare care au permis realizarea de recolte acceptabile şi atunci când grâul a răsărit târziu, sub zăpadă sau cum a fost în toamna 2007, când nu s-a putut semăna. Este adevărat, la Curtici – Arad dr. Muscă a semănat în ianuarie 2008, dar a realizat producţie cu 2.000 kg/ha mai puţin faţă de epoca optimă.

Acestea sunt excepţii. Importantă este respectarea epocii optime de semănat. La 10-12 zile de la răsărire, în faza de 3 frunze, grâul încetează creşterea în lungime şi se formează nodul de înfrăţire la 2-3 cm sub nivelul solului. Din acest nod pornesc fraţii şi rădăcinile coronare şi începe fenomenul de călire.

Prin călire creşte, în primul rând, rezistenţa la ger, deoarece în frunze şi în nodul de înfrăţire se acumulează cantităţi mai mari de zaharuri şi substanţe proteice, iar în al doilea rând are loc eliminarea unor cantităţi mai mari de apă din celule. Prezenţa în sol, în stare uşor accesibilă, a fosforului şi potasiului favorizează o bună călire.

Etapele procesului de călire

Călirea grâului se desfăşoară în două faze:

Faza I, de acumulare a zaharurilor, durează 15-20 de zile şi se desfăşoară la temperaturi de 10-15°C ziua şi 0-6°C noaptea.

În timpul zilelor senine are loc procesul de fotosinteză, cu acumularea zaharurilor, iar noaptea, din cauza temperaturilor scăzute, se reduce intensitatea respiraţiei, cu diminuarea consumului zaharurilor acumulate în timpul zilei, zaharuri care se depun în nodul de înfrăţire şi în frunze. Totodată, are loc acumularea de acid ascorbic, de fosfor şi potasiu şi se intensifică activitatea enzimelor. Pe măsură ce scade temperatura sub zero grade, plantele elimină apa liberă, o parte prin transpiraţie, iar altă parte îngheaţă în spaţiile intercelulare.După parcurgerea primei faze, plantele pot rezista la minus 10-12°C.

Faza a II-a durează 15-25 zile, pe parcursul cărora temperatura scade până la minus 10°C, iar plantele elimină cca 1/3 din apa liberă din celule. În situaţia când apare un şoc termic şi plantele nu au eliminat apa din celule, aceasta îngheaţă în interiorul celulelor şi cristalele de gheaţă distrug protoplasma, iar plantele mor.

Eliminarea treptată a apei creşte concentraţia sucului celular, iar apa rămasă este puternic reţinută de coloizi, fapt ce determină rezistenţa la temperaturi de minus 15-18°C.

Plantele bine călite îşi desfăşoară activitatea şi în perioada de iarnă, când se formează noi primordii foliare şi radiculare şi se diferenţiază conul vegetativ din care se va dezvolta spicul.

La regenerarea plantelor în primăvară, un rol important îl are azotul care trebuie să se găsească uşor accesibil în soluţia solului. Aceasta deoarece sistemul radicular al grâului este slab dezvoltat, iar temperaturile scăzute nu permit desfăşurarea procesului de nitrificare.

Prof. dr. Vasile POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 22, 16-30 NOIEMBRIE 2008

֩ Comentarii